CABINET DE AVOCAT ”ANDREI-IONUȚ COCÎRLĂU”
Victimele accidentelor rutiere beneficiază de despăgubiri civile, atât cu titlul de daune morale, cât și cu titlul de daune materiale ca urmare a prejudiciilor produse prin accidentul rutier.
Acestea au posibilitatea de a solicita atât tragerea la răspundere penală a autorului infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 din Codul penal, cât și despăgubiri civile.
Raportat la aceste considerente, unui litigiu început ca urmare a producerii unui accident rutier i se aplică 3 (trei) ramuri, respectiv dreptul penal în ceea ce privește tragerea la răspundere penală a autorului faptei ilicite, dreptul civil în ceea ce privește tragerea la răspundere civilă delictuală, respectiv dreptul asigurărilor, în ceea ce privește răspunderea asigurătorului RCA și procedura amiabilă ce poate fi urmată.
Art. 3 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, cu modificările și completările ulterioare, intitulat generic „Obligativitatea încheierii contractului RCA” statuează că „Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale prevăzute la art. 2 pct. 18”.
Art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, prevede că „(1) Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat.
(2) Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5) și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;”, fără a se depăși limitele prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5)”.
Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie prevede că despăgubirile se acordă în cuantum egal cu întinderea prejudiciului până la limita maximă de răspundere a asigurătorului RCA care este egală cu valoarea cea mai mare dintre limita de răspundere prevăzută în legislația aplicabilă, conform prevederilor alin. (2), și cea prevăzută în contractul RCA.
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie „În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății ori de deces rezultate în urma unui accident de vehicule, stabilirea despăgubirii se realizează atât pe cale amiabilă, cât și pe cale judecătorească”.
Cu titlu prealabil, arăt faptul că, la data de 07.09.2022 a intrat în vigoare Ordinul nr. 1/2.293/2022 privind stabilirea despăgubirii persoanei prejudiciate în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii în urma producerii accidentelor de vehicule pe baza punctajului traumatologic stabilit de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti, care stabilește modul și cuantumul despăgubirilor acordate persoanelor ale căror integritate fizică a fost afectată.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudiciile produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, „Stabilirea despăgubirii pe cale amiabilă se realizează pe baza următoarelor criterii generale de evaluare:
a) despăgubirile cuvenite persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății persoanelor se stabilesc prin ordin comun emis de Ministerul Sănătății și A.S.F., în baza punctajului comunicat de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București;
c) valoarea unui punct traumatic este egală cu dublul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată de la data producerii accidentului;
d) despăgubirile se pot ajusta în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, pe bază de documente justificative;
e) punctajul pentru suferințele cauzate prin vătămarea integrității corporale ori a sănătății persoanelor include numai prejudiciile legate de durerile fizice; pentru prejudiciile legate de traumele psihice, persoana prejudiciată poate aduce documente în dovedirea acestora”.
Astfel, raportat la dispozițiile legale anterior enunțate, pentru traumele fizice, despăgubirile acordate victimele accidentelor rutiere trebuie să se calculeze utilizându-se următoarea formulă:
PUNCTAJUL TRAUMATOLOGIC înmulțit CU DUBLUL SALARIULUI MINIM BRUT PE ECONOMIE PE ȚARĂ
În prezent, salariul de bază minim brut este în cuantum de 3.700 lei, astfel că, valoarea unui punct traumatologic este în cuantum de 7400 lei. De exemplu, pentru escoriații și echimoze (julituri și vânătăi) se acordă cât 0,5 puncte traumatologice, pentru o fractură costală se poate acorda între 3 și 4 puncte, pentru o fractură de rotulă, fără deplasare, tratată ortopedic se poate acord între 5 și 6 puncte traumatologice, iar pentru pierderea splinei se acordă 20 de puncte traumatologice.
Durata medie de soluționare a unui litigiu în procedura prealabilă este în termen de 60 de zile de la data semnării contractului de asistență juridică.
Alineatul (6) al art. 22 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudiciile produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, statuează că „Stabilirea despăgubirilor pe cale judecătorească se realizează pe baza probelor cu caracter medical, medico-legal, psihologic și statistic”.
În Decizia nr. 153 din 27 ianuarie 2016, pronunțată în recurs de Secția I Civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că la stabilirea existenței prejudiciului moral, definit în doctrina dreptului și în jurisprudență ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau morală, pe care le resimte victima, trebuie avute în vedere caracterul și importanța valorilor nepatrimoniale lezate, situația personală a victimei, ținând cont de mediul social din care face parte, educația, cultura, standardul de moralitate, personalitatea și psihologia victimei, circumstanțele săvârșirii faptei, statutul social etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieții private, în sfera art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, dar și de valori apărate de Constituție și de legile naționale, existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real și efectiv produs victimei.
În privința probațiunii, Înalta Curte a precizat că este suficientă proba faptei ilicite, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.
Vă ofer asistență juridică și reprezentare atât în ceea ce privește tragerea la răspundere penală a autorului infracțiunii de vătămare corporală din culpă, cât și în vederea obținerii despăgubirilor civile, Cabinetul de avocat Andrei-Ionuț COCÎRLĂU colaborând cu medici de medicină legală și psihologi acreditați pentru efectuarea rapoartelor necesare obținerii despăgubirilor.
Mă puteți contacta utilizând formularul de contact sau la numărul de telefon: +40 (787) 626 173.